0
RSS

Articole noiembrie 2016

Usturoiul - Povesti cu talc
Usturoiul - Povesti cu talc

Unora le place, altora nu, dar bine sigur face!

Aparent banalul si plebeul usturoi are o poveste mult mai lunga decat s-ar crede. Exista in traditia populara romaneasca curiozitati picante, o intreaga mitologie, dar si o intreaga farmacologie a usturoiului.

Filmele horror ne-au obisnuit astazi cu alergia la usturoi a vampirilor de toate categoriile. Credinta ca Usturoiul alunga prezentele malefice este foarte raspandita in Occident, dar nu lipseste nici de pe la noi. Noaptea de 29 spre 30 noiembrie era considerata in mediile traditionale drept „Noaptea strigoilor“: acestia se razboiau intre ei, dar nu le dadeau pace nici oamenilor vii, care-si luau diferite masuri de precautie, printre care si asa-numitul „Pazit al usturoiului“ (un fel de noapte de veghe printre funii de usturoi, cu mancare, bautura si joc, la care luau parte indeosebi flacaii si fetele). Astfel vegheat, usturoiul te ferea peste an de tot raul strigoilor, capata virtuti lecuitoare deosebite, iar oamenii prevazatori il luau cu ei cand plecau la drum lung, consumandu-l cu masura. Funii de usturoi se puneau in „noptile nelegiuite“, pana la cantatul cocosilor, si pe la usi, ferestre, grinzi, porti, iar pe alocuri si prin grajdurile vitelor. In prelungirea acestei nopti, ziua de SantAndrei era socotita si ea primejdioasa: lupii isi puteau „vedea coada“ singura data in an si ieseau in haite dupa prada. Oamenii nu erau doar in pericolul de a fi mancati de vii, ci si in acela de a se preface in varcolaci (de care tot usturoiul te putea feri, dimpreuna cu rugaciunile catre Sf. Andrei, considerat un fel de patron al lupilor).

Dincolo de functia lui propriu-zis magica, s-a spus ca usturoiul este o planta care ar putea inlocui farmacii intregi. In general, homeopatii (medicii naturisti) recomanda usturoiul pentru stimularea circulatiei, scaderea tensiunii, prevenirea cancerului sau a bolilor contagioase (efect in care usturoiul este concurat de ceapa). Dupa unii, ar fi si un bun antidiabetic. Aplicat exterior, in cataplasme, potoleste de minune reumatismul si diferitele nevralgii. Consumat curent, ca atare sau in felurite bucate, intretine o stare de sanatate generala si ar avea chiar rol energizant, singurele cusururi ramanand acela ca poate pricinui arsuri la stomac si ca strica mediul ambiant, cu sau fara voia consumatorului.

Sa nu cumva sa ramai fara usturoi ...

Atunci când vrei să cumperi căpăţâni de usturoi, alege-le pe cele ferme, bombate, fără porţiuni moi, cu “hârtia” lor subţire intactă, fără pete şi fără semne de încolţire.

Soiurile şi culorile în care există usturoiul sunt variate (alb, roz, violet), se găsesc în stare proaspătă cam tot anul, dar şi în alte forme: pudră, ulei, piure sau fulgi.

Usturoi “românesc”– usturoiul cu tulpina moale şi subţire se găseşte cel mai frecvent în piaţă sau în supermarketuri. Culoarea învelişului este albă, gustul variază de la slab la intens şi poate fi păstrat un timp mai îndelungat faţă de alte tipuri de usturoi. Tulpina moale şi subţire îţi permite să împleteşti acest tip de usturoi în funii, iar o căpăţână adună în mod obişnuit 12-16 căţei la un loc.

Rocambole (Usturoi de Egipt) – asemănător cu usturoiul cu tulpina moale şi subţire este un soi de usturoi cu tulpina groasă şi rigidă, în jurul căreia cresc căţei (4-12) aproape identici, cam de aceeaşi dimensiune. Căţeii nu sunt foarte protejaţi de învelişul de “hârtie”care este fragil, aşa că există riscul să se desprindă foarte uşor dacă nu sunt manevraţi cu atenţie. Când este verde, tulpina acestui soi de usturoi se încheie cu flori.

Usturoi Elefant (spaniol, gigantic) – aşa cum îi spune şi numele, acest tip de usturoi are 6-8 căţei care sunt de 2 sau de 3 ori mai mari decât căţeii de usturoi obişnuit. Cu toate că sunt mai mari, căţeii au o culoare gălbuie şi un gust mai puţin intens, putând fi feliaţi şi adăugaţi în salate.

Usturoi verde – usturoiul verde se recoltează când este imatur, are gustul specific, dar fără iuţeala usturoiului matur. Poate fi consumat în salate, la fel ca ceapa verde sau arpagicul, dar poate fi folosit la gătit exact la fel ca usturoiul matur, cu rezultate mai puţin aromate. Este bine să fie consumat la scurt timp după ce este recoltat, pentru că rezistă mai puţin timp depozitat (în frigider 3-4 zile), în comparaţie cu usturoiul matur.

Desi celor de azi le cam pute, el ramane un ingredient extrem de pretuit in bucataria traditionala romaneasca. Ca să nu spunem că, în general, fripturile nu sunt fripturi fără el.

Produse recomandate:

Alte articole care te-ar putea interesa:

Ajută-ţi sufleul să devină perfect!
Ajută-ţi sufleul să devină perfect!

Iubim sufleurile! Au o textură pufoasă şi uşoară, de se topesc în gură, iar în diversitatea tipurilor de reţete sufleul poate juca rolul de desert, de fel principal şi de felul doi. Trebuie să ţinem seama că, pe cât sunt de gustoase, pe atât sunt de pretenţioase, iar precizia este necesară pas cu pas: de la pregătire la copt.

Hai să vedem cum putem să ne ajutăm sufleul să crească aşa cum ne dorim:

  1. VASUL PENTRU SUFLEU – RAMEKINul

Vasul ar trebui să fie de dimensiuni medii, ca timpul de coacere să nu fie prea îndelungat şi pentru a se evita uscarea sufleului. Ceramica HR (High Resistance) a produselor Emile Henry distribuie căldura spre centrul sufleului, fapt care îl face moale şi pufos, fără a crea un înveliş exterior uscat.

  1. PREGĂTIREA VASULUI

Se unge ramekinul cu o bucăţică de unt topit. Asigură-te că vasul este tapetat uniform şi că nu există amprente pe el, deoarece acestea vor împiedica sufleul să crească pe pereţii acestuia. În mod normal, compoziţia ar trebui să poată aluneca în timp ce creşte pe pereţii vasului, luând, în final, forma unui horn. Dacă pe anumite porţiuni nu este suficient unt, sufleul nu va creşte egal şi uniform.

Odată ce ai uns vasul cu unt, toarnă compoziţia pregătită în acesta, umplându-l ¾: aceasta este cantitatea ideală care se va coace perfect şi va arăta excelent atunci când îl vei scoate din cuptor.

  1. PERFECT CRESCUT!

Niciodată să nu prepari compoziţia pentru sufleu cu gândul să o laşi să aştepte până o bagi la cuptor. Odată ce ai adăugat albuşurile de ou (în orice reţetă), sufleul trebuie băgat imediat la cuptorul preîncălzit la 180°C, iar primele minute sunt cruciale: nu deschide cuptorul în primele 15 minute! Toată umiditatea necesară creşterii sufleului se va elibera şi temperatura va scădea brusc: la fel şi sufleul, fără a mai putea să se ridice.

Plasează vasul cu sufleul în jumătatea inferioară a cuptorului: căldura degajată în partea inferioară a cuptorului va “împinge” sufleul şi-l va ajuta să crească, în timp ce căldura din partea superioară îl va ajuta să se coacă şi să se “aşeze”.

Pentru a vedea dacă sufleul este copt, trebuie să te uiţi pe geamul cuptorului. Ar trebui să fie galben auriu, perfect crescut şi cu o crustă frumoasă la suprafaţă.

Orice ai face, să nu înfigi un cuţit în vârful sufleului, pentru că îl va face să “cadă” irecuperabil!

Produse recomandate:

Alte articole care te-ar putea interesa:

Hamburgerul, chifteaua americana cu nume nemtesc
Hamburgerul, chifteaua americana cu nume nemtesc

Istoria hamburgerului incepe inca din secolul XII, de pe vremea imparatului mongol Gingis Khan, care era decis sa cucereasca lumea cu o armata formata din fermieri mongoli, mici de statura, dar hotarati, care mergeau calare pe ponei. Acestia nici nu se gandeau sa plece la lupta inainte de a manca sau daca nu aveau ceva de mancare la ei. Astfel, in lungile expeditii de cucerire s-au obisnuit sa transporte carne tocata sub seaua poneilor, ca sa se mentina frageda si sa fie usor de luat cu o singura mana, cu cealalta continuand sa-si mane poneiul.

Despre cafea
Despre cafea

Ne trezim cu gandul la ea, de abia asteptam sa ii simtim parfumul si aroma, ramane in gandurile noastre mult dupa ce am terminat ultima picatura si revenim hipnotizati pentru inca o ceasca fierbinte. Da, este vorba de fascinanta cafea, aceasta licoare de care nu ne putem desparti, care ne da energie si ne face ziua mai frumoasa.