Falafelul propus de Chef Daniel Wendorf este o chiftea arăbească preparată din năut cu verdeaţă şi condimentată cu mirodenii exotice. Crocantă la exterior, pufoasă la interior, are un gust dumnezeiesc de bun şi se prepară foarte uşor.
Boeuf Bourguignon propus de Chef Daniel Wendorf este un fel de mâncare destul de laborios şi time-consuming dar care îţi şi da o satisfacţie imensă la final. Un fel clasic franţuzesc, de la ţară, făcut pe îndelete, perfect aromat, este cu siguranţă unul din cele mai reuşite feluri de mâncare cu vită demn de meniurile marilor restaurante din lume.
Roșiile crude sau gătite au o aromă dulce, acidă și o carne suculentă şi completează orice meniu cu gustul lor proaspăt şi deosebit. În lume există aproape 10.000 de tipuri de roşii, acestea fiind de diferite culori, forme şi mărimi. Există roşii cât o cireaşa, dar şi roşii care depăşesc singure un kilogram, roşii lunguieţe sau rotunde, de culoare roz, roşu, galben, mov sau portocaliu şi lista poate continua.
Roșiile sunt originare din vestul Americii de Sud și din America Centrală. În 1519, Cortez a descoperit roşiile care creşteau în grădinile din Montezuma și a adus semințe înapoi în Europa, unde au fost plantate ca și curiozități ornamentale, dar nu au fost mâncate.
Cel mai probabil, primul soi care a ajuns în Europa a fost galben, deoarece în Spania și Italia au fost cunoscute ca “pomi d'oro”, ceea ce înseamnă mere galbene. Italia a fost prima care a îmbrățișat și cultivat roşiile în afara Americii de Sud.
Francezii se referă la roşii ca “pommes d'amour” deoarece credeau că au proprietăți afrodisiace stimulative.
În 1897, mogulul mâncării conservate din America, Joseph Campbell, a introdus supa de roșii condensată, o mișcare care a îmbogățit compania și a făcut mai uşor consumul roşiilor de către publicul larg.
Campbell poate să fi făcut populară supa de roșii, dar prima rețetă este atribuită lui Maria Parloa, a cărei carte din 1872, The Appledore Cook Book, descrie în detaliu supa de roșii.
Conținutul ridicat de aciditate al roșiilor îl face un prim candidat pentru conservare, care este unul dintre principalele motive pentru care a fost conservată mai mult decât orice alt fruct sau legumă până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Tipuri de roşii
Roşiile rotunde
Sunt cel mai des întâlnite, acestea găsindu-se tot timpul anului, mai ales că se cultivă în sere. Sunt roşii de dimensiuni medii spre mari, de culoare roşie, însă gustul lor, în afară sezonului, nu se compară cu cel al roşiilor de grădina. Sunt potrivite pentru salate şi mai puţin pentru gătit.
Roşiile “prună”
Au puţine seminţe şi multă pulpă. Dimensiunea lor e medie, iar culoarea poate varia: roşu, galben sau portocaliu. Cunoscute sub denumirea de roşii “Roma”, sunt foarte bune pentru preparate cu diverse umpluturi, deoarece au pereţii groşi şi cărnosi.
Roşiile “cireşe”
Acestea seamănă foarte mult cu cireşele şi se găsesc într-o mare varietate de forme şi culori. Pot fi perfect rotunde, alungite, de culoare roşie, galbenă sau neagră-vineţie. Sunt dulci, însă au mai puţine calorii decât cele rotunde, că atare sunt ideale pentru prepararea salatelor, şi nu numai.
Roşiile de dimensiuni mari
Roşiile mari şi cărnoase sunt de obicei roşii de grădina. Şi culorile acestora pot varia, fiind de la roşu închis până la galben sau portocaliu ori chiar verde. Fiind mari şi cărnoase, aceste roşii sunt şi zemoase, deci sunt ideale pentru salatele de vara.
Produse recomandate:
Alte articole care te-ar putea interesa:
O supă uşoară şi foarte aromată, simplu de făcut, din ingrediente proaspete, de sezon. Clasica supă de roşii este o variantă cu care nu ai cum să dai greş dacă vrei să îi răsfeţi pe cei dragi în zilele calduroase. Este delicioasă atât caldă, cât şi rece.
Coacerea în sare implică îngroparea alimentelor într-un amestec de sare și de albuş (sau în varianta tradiţională doar în sare şi apă). Sarea sigilează mâncarea, făcând gătitul ușor și uniform. Când preparatul iese din cuptor, deschideți carcasa de sare întărită pentru a descoperi o comoară îngropată și parfumată. Crăparea crustei necesită doar un pic de muncă iar eliberarea aromei peştelui, cărnii sau a legumelor, este o experienţă senzorială de care vei fi cu adevărat încântat.
Sfecla roşie coaptă poate nu sună foarte incitant, dar folosind tehnica specială a gătitului în crustă de sare sfecla devine super-delicată în textură şi savuroasă. Chef Daniel Wendorf îţi arată cum să găteşti un preparat simplu dar cu gust şi aspect impresionant.
Pe cât de gustos şi de sănătos este peştele la grătar, pe atât de greu se prepară. Mulţi îl evită, fie pentru că se lipeşte şi jumătate din carne rămâne de multe ori pe grătar, fie pentru că le iese prea uscat. Dar rezultatul merita efortul suplimentar si riscul. Există câţiva pasi simpli prin care poţi găti fără probleme peştele, fără să îl arzi prea tare şi păstrându-i gustul.
Biscuiţii Rosette sunt un dulce tradiţional suedez din cocă prajită cu consistenţă între biscuit şi gogoaşă. Aceşti biscuiţi sunt realizaţi cu ajutorul unor forme speciale din fier cu desen floral. Forma este încălzită în ulei la o temperatură foarte mare, înmuiată apoi în aluat, apoi re-imersată în ulei fierbinte pentru a crea o coajă crocantă în jurul metalului. De obicei, marginile rozettei sunt scufundate în glazură sau în zahăr.
Cu mai mult de două secole de istorie în spatele cocktail-ului, există o adevărată artă în a pregăti o băutură bună. În timp ce este imposibilă o explicaţie pe scurt asupra modului de pregătire pentru toate tipurile de cocktail, informaţia de mai jos te va îndruma în direcția corectă pentru a face un cocktail de bază.
Vara este sezonul vacanţelor, al petrecerilor cu prietenii, al distracţiei şi al...băuturilor fine, alcoolizate, în culori vii de îţi fură privirea şi cu o savoare care îţi zgândăre simţurile. Un cocktail de vară delicios pregătit chiar de tine, răcoritor şi aromat, poate fi alegerea perfectă.
